Discursul lui Joseph Wresinski
17 octombrie 1987
Esplanada Drepturilor Omului, Paris
Depun mărturie despre voi…
Vouă, milioane de oameni,
milioane și milioane de copii, de femei și de tați
care ați murit de sărăcie și foame,
vouă vă suntem moștenitori.
Voi, care erați plini de viață,
nu moartea voastră o evoc astăzi
pe această Esplanadă a Libertăților,
a Drepturilor Omului și Cetățeanului,
ci despre viața voastră depun mărturie.
Depun mărturie despre voi, mame
ale căror copii condamnați la mizerie
sunt în plus în această lume.
Depun mărturie despre copiii voștri,
care se zvârcolesc în durerile foamei,
rămași fără zâmbet,
dar încă dorind să iubească.
Depun mărturie despre milioanele de tineri care,
fără motiv de a crede sau de a exista,
zadarnic caută un viitor în această lume absurdă.
Depun mărturie despre voi, săraci din toate timpurile
și de astăzi, mereu pe drumuri,
fugind din loc în loc,
disprețuiți și batjocoriți.
Muncitori fără de meserie,
zdrobiți mereu de munca grea.
Muncitori ale căror mâini, astăzi,
nu mai sunt folositoare.
Milioane de bărbați, femei și copii,
ale căror inimi încă bat puternic
pentru a lupta,
spiritul lor se ridică
împotriva nedreptei sorți ce le-a fost impusă,
curajul lor impune dreptul
la o neprețuită demnitate.
Depun mărturie despre voi,
copii, femei și bărbați,
care nu doriți a condamna,
ci a iubi și a vă ruga, a munci și a vă uni,
pentru a da naștere unui pământ înfrățit.
Un pământ, pământul nostru, pe care toți oamenii
să dea ce au mai bun în ei înainte să moară.
Depun mărturie despre voi,
bărbați, femei și copii,
al vostru renume rămâne gravat de acum încolo
de inimă, mână și daltă,
pe marmura acestei Esplanade a Libertăților.
Depun mărturie despre voi pentru ca în sfârșit umanitatea
să-și realizeze adevăratul destin,
și să refuze pentru totdeauna ca mizeria să domine.
